A Posticum története – www.posticum.ro

Istoria Posticum

"Imre, proiectez o casă pentru tine, astfel încât atunci când cineva intră, să simtă că este o lume diferită." Arnold Szabó, fost arhitect șef al orașului Oradea

Povestea Posticum a început cu un singur om. A fost nevoie de colaborarea, ideile, sprijinul financiar și munca manuală a multor persoane pentru a transforma un vis în realitate, însă Imre Rencsik, un pastor de tineret, și-a asumat responsabilitatea călătoriei către realizarea acestuia.

Organizația a fost înființată legal în 1994, iar sediul său a fost amenajat doi ani mai târziu. Centrul finalizat, numit Posticum, a fost consacrat la 21 mai 2000 de către episcopul József Tempfli, la sfârșitul sărbătorilor Varadinum.

"Arca lui Noe..."

János Zudor, 21 mai 2000.

Fondatorii au insistat ca centrul să fie deschis la aniversarea fondării orașului Oradea. Ei credeau că, la sfârșitul mileniului, era necesar să se creeze un nou oraș, un polis intelectual, ai cărui cetățeni puteau fi toți cei care erau dispuși să contribuie cu gândurile, cunoștințele și faptele lor la progresul comunității mai largi - națiunea, țara cu valori europene.

Inaugurarea casei

"Pe vremuri, munca constructorilor de nave era foarte apreciată."

Nu doar echipajul sau armatorul, ci adesea soarta națiunilor și a țărilor depindea de modul în care lucrau constructorii de nave. Era nevoie de toate abilitățile și măiestria lor pentru a face ambarcațiunile durabile, sigure și navigabile. Pentru că un catarg amplasat într-un loc greșit putea trimite cu ușurință întreaga structură sub apă în timpul unei furtuni. Așa că trebuiau să se gândească mereu la soluții noi și mai bune și să fie inventivi pentru a-și integra ideile în barcă. Apoi, ceilalți constructori de bărci veneau să vadă rezultatul, fredonând, dând din cap, nefiind încântați de noutate. Ei spuneau că barca așa cum era se va scufunda în apă și că șantieristul ar fi mai bine să-și caute altă slujbă. Dar dacă ideea funcționa ulterior, o adoptau ei înșiși.

O astfel de navă este Movimentum Iuventutis Christianae. Construcția sa a durat ani de zile, iar în ea se odihnește o mare parte din munca tâmplarilor. Acești tâmplari nu numai că și-au dat mâinile pentru construcția sa, dar au contribuit și la modelarea ei cu noile lor idei, gânduri și credință. Această structură, speră ei, va fi suficient de spațioasă pentru toți cei care doresc să urce la bord; suficient de sigură pentru a naviga calm pe ape agitate; suficient de rapidă pentru a face față cerințelor mereu schimbătoare ale timpului. Și poate suficient de demnă pentru a fi revendicată cu mândrie ca atare în orice moment. Exact la timp pentru a se îmbarca într-o eră complet necunoscută, pentru a-și începe călătoria în viitor.

Cea mai importantă sarcină pentru constructori rămâne: lansarea navei. Cu această ocazie, vă invităm la inaugurarea casei Movimentum Iuventutis Christianae pentru a sărbători împreună începutul vieții sale viitoare. Pentru a verifica dacă ceea ce am construit împreună, nituit cu credință și făcut cu dragoste, va fi navigabil.

Invitație la inaugurarea casei. Scris de Gyula Zsugán-Gedeon H. Oradea, mai 2000

Clădirea a fost proiectată pentru a reflecta estetic spiritul asociației, astfel încât vizitatorul să poată simți intuitiv misiunea Posticum. Arhitectura unică a complexului, care a fost rezultatul multor reflecții și dezbateri, sugerează deschidere, echilibru și moderație și încurajează spontan recunoașterea unor valori interioare similare. Posticum a devenit o trăsătură distinctivă și dominantă a vieții din Oradea, un loc nu numai de relaxare, ci și de intrare într-un mediu spiritual și intelectual care încurajează o viață mai adevărată, mai autentică și mai umană.

DESPRE CLĂDIRE

Posticum este proiectat de Arnold Szabó Szabó, arhitect și fost arhitect șef al orașului Oradea.

"Obosit de luptele constante cu micii lorzi cu cap de porc, făcând zilnic concesii unor suflete bolnave care se cred cunoscători ai frumuseții, el și-a făcut o satisfacție cu această casă și, în același timp, și-a luat adio de la viață. Oricine se uită în jur să-l vadă pe acest om". (Imre Rencsik)

"Când inginerii au pierdut din vedere conceptul și au început să-și folosească riglele pentru a desena ar fi făcut bucăți sufletul clădirii, acest tablou a ajuns în mâinile maestrului tâmplar Gábor Erdei. El a lăsat deoparte planurile de detaliu confuze, sfaturile mărunte și a ținut doar acest tablou în fața sa pentru a crea o copie fidelă în pereți și grinzi, acoperișuri și scări. Cel care privește în jur să vadă frumusețea sufletului". (Imre Rencsik)

Terenul a fost oferit de Episcopia Romano-Catolică de Oradea. La mijlocul secolului trecut, pe acest teren a fost construită o casă pastorală, care ulterior a fost folosită ca capelă de către localnici. În patruzeci de ani, zona din fața casei a fost invadată de tufișuri și copaci, folosită ca groapă de gunoi de mulți oameni, iar subsolul a fost folosit ca adăpost pentru persoanele fără adăpost.

Deși decesul proiectantului Posticum, Arnold Szabó, l-a împiedicat să elaboreze planurile în detaliu, munca sa a permis începerea construcției în 1996. Primul pas a fost ridicarea aripii de nord a clădirii, actuala casă de oaspeți. Această parte a fost finalizată în doi ani. Zece camere, o sală de mese și o bucătărie sunt distribuite pe cinci etaje. Mobilierul a fost realizat de atelierul de tâmplărie al Posticum Don Bosco, pe baza proiectelor designerului de interior Eszter Mészöly.

Din cauza lipsei de fonduri pentru a continua, în 1997 părea că doar o mică parte din planuri vor fi realizate. Acel an a fost dedicat căutării de noi donatori. Construcția celorlalte două aripi a început în 1998. Cele trei etaje ale celor două aripi adăpostesc sala de banchet, capela, sala de concerte Jazzland, ceainăria, biblioteca, apartamentele servitorilor, birouri, un lector de reviste și un cineclub.

Antreprenorii s-au confruntat cu o mare provocare în construirea structurilor neobișnuite. De exemplu, structura acoperișului capelei, care seamănă cu carena unei nave, a necesitat mai multe luni de lucru. Experiența dobândită a fost de mare ajutor meșterilor în lucrările lor ulterioare. Lucrările s-au încheiat cu crearea grădinii înconjurate de clădirile Posticum, opera a doi tineri studenți, Szilárd Filep, un artist plastic, și Ágnes Füzesi, un inginer peisagist.

În 2005, s-a născut ideea de a adăuga o nouă clădire la capacitatea casei de oaspeți. Primele schițe de design au fost realizate de studenții de la Universitatea din Liechtenstein în timpul unui atelier de vară din 2007. Schița lui Aline Müller a fost cea care i-a plăcut cel mai mult lui Posticum. După finalizarea planurilor, construcția a putut începe la începutul anului 2010 pe locul vechii vicarii. Interiorul a fost proiectat de pictorul orădean Costea Constantin.